Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.
02 august 2024
Scandalul zilei- intersex, „trans”, sport și nevoia de nuanțe
Poză furată de pe net, reprezintă „războiul cultural”
LE:
Detaliile legate scandalul zilei sunt chiar interesante, dincolo de așa-zisul război ideologic. Pe scurt, în cadrul unui meci de box de la Olimpiada de la Paris, o altletă italiană a renunțat după numai 46 de secunde de la începerea partidei, motivând că oponenta ei ar fi lovit-o atât de puternic încât durerea i s-a părut de nesuportat. Am văzut pe paginile unor prieteni sau influenceri conservatori indignarea că atleta algeriană ar fi transgender/sau ar fi picat un test legat de gen. Văd și declațiile oficialilor algerieni, care consideră insinuarea o ofensă, motivând că atleta lor ar fi femeie. Prind în zbor de pe paginile moderat liberale și conservatoare cu gândire critică mai ridicată ideea că altleta ar fi intersex și/sau că ar avea din oareșce condiție medicală care ar duce la un nivel mai ridicat de testosteron, aspecte care ar fi dus la „ratarea” unui test „de gen”. Pe perspectiva asta mi-am bazat și eu articolul inițial, pe care l-am tot editat și cârpit și mi s-a părut chiar interesantă situația, deoarece confuzia asta intersex- transgender e inclusă și în unele argumente legate de teoria de gen. Se neagă și asta, rușii. Op, deja informația e în capul meu, mai greu să o ignor de acum încolo și oricum nu am încredere nici în cei care scriu un cearceaf de comentarii în care încearcă să te convingă că ȘTIU ei SIGUR cum e. Citesc și eu ce pot, inclusiv declarația oficială a Federației Interanaționale de Box, care păstrează misterul asupra motivelor pentru care au considerat că atleta algeriană ar avea un avantaj competitiv, dar nu am timp să scotocesc mai departe să văd care e sursa informației că atleta ar fi intersex/ar avea un nivel atipic de testosteron- și dacă e într-adevăr un fake news cap coadă sau ambiguitate care dă scântei. Las așa, dar schimb și coperta articolului să nu apară chipurile atletelor. Voiam să scriu inițițial despre povestea intersex- transgender și despre regulile din sport, dar se pare că subiectul ține mai mult de raportarea la informație. Greu pe internet, dar sunt totuși mulțumită de bula mea diversă.
În primul rând, o informație cu un nivel mare de certitudine legate de ceea ce s-a întâmplat la jocurile olimpice: este că atleta algeriană NU este transgender (în linii mari- deși conceptul e mai complicat, nu trăiește o discrepanță între identitatea ei de gen și anumite caracteristici ale sexului ei biologic).
În plus se vehiculează câteva informații incerte, care apar în anumite articole, dar sunt negate de către alte persoane: 1. Atleta ar suferi de o condiție care se asociază cu producerea unui nivel mai mare de testosteron (probabil în anumite circumstanțe, un nivel tipic mai degrabă pentru sexul masculin decât pentru cel feminin). 2. Atleta ar avea o condiție intersex/tulburare de dezvoltare sexuală (DSD), care ar presupune că există anumite discrepanțe la nivelul modului în care se prezintă sexul biologic; de exemplu, poate fi vorba despre un genotip masculin (XY) și un fenotip feminin (ex, organe și caracteristici sexuale feminine).
Aceste ipoteze au apărut pe fondul faptului că atleta nu a îndeplit anumite criterii (legate de gen??-din nou o informație care apare în anumite publicații) ale unei alte organizații internaționale în domeniul boxului, fiindu-i interzisă partciparea la anumite competiții.
Din ce am văzut eu, declarația organizației respective e destul de lacunară și omite informațiile cu caracter personal ale atletei și motivele pentru care s-a apreciat că ar avea un avantaj (s-a identificat un genotip XY sau „numai” un nivel mai crescut de testosteron E discutabil cât de mult contează oricum informația asta, în condițiile în care, chiar și cu Y-ul acela buclucaș care putea fi descoperit tardiv, „sexul atribuit la naștere” atletei, pe baza tradiționalei evaluări vizuale, se pare că a fost cel feminin.
Plecând de la ideea că atleta ar fi totuși intersex, m-am gândit că un PARAZIT COGNITIV, un element care distorsionează modul în care ne raportăm la situație este CONFUZIA dintre complexitatea sexului biologic (incluzând condiția intersex) și ceea ce se găsește sub cupola conceptului de transgender. Dacă ne raportăm strict la acest caz, confuzia e promovată mai ales în tabăra conservatoare, de către cei care s-au grăbit imediat să încadreze situația de la olimpiadă ca pe o nouă nedreptate produsă de propaganda woke, imediat ce au auzit despre faptul că ar fi fost picat vreun test legat de gen. Cred că mare parte din agitația din bulă, în care m-a surprins să văd că s-au antrenat, fără să verifice informația legată de condiția „trans” a atletei și prieteni virtuali conservatori pe care îi consider foarte inteligenți (sper să revină asupra subiectului) se datorează unei anumite sensibilități la acest subiect.
DAR, dacă ne gândim la modul în care s-a ajuns în general la această confuzie, cred că ea provine mai ales din argumentele utilizate de proponenții teoriilor de gen. Chiar și în această seară răsfoind un pic păreri și comentarii am dat peste argumente de tipul „vezi că sexul biologic e mai complex decât pare, există și condiția intersex, deci lucrurile nu sunt așa de clare în privința sexului cum la văd conservatorii (...) deci gen nonbinar”. Îl consider un argument greșit și o să dezvolt ideea asta altă dată mai pe larg. Mă limitez doar la a spune că într-adevăr sexul biologic se poate operaționaliza prin dimensiuni diferite (de ex, genotipul sexual, fenotipul sexual, un profilul homonal tipi/atipic), iar între acestea poate exista o anumită disonanță. Biologii sunt cei care stabilesc care sunt caracteristicile esențiale pentru definirea sexului biologic și o anumită ierarhie între caracteristici. În același timp, între această complexitate sau disonanță la nivel biologic și disonanța care implică și dimensiunea subiectivă a genului (identitatea de gen) nu se poate stabili o corespondență clară. Speculând un pic, e logic ca pentru identitatea de gen, care e o parte a conceptului de sine, să aibă sens mai mult aspectul fenotipic decât celelalte; nu ne raportăm emoțional la cromozomii noștri, nu îi punem în legătură cu ceea ce suntem, cu sinele nostru. Ne raportăm însă mult mai personal la organele noastre sexuale și în general la corp în ansamblul lui, cu caracteristicile lui sexuale secundare; în funcție de anumite circumstanțe, ne poate veni mai mult sau mai puțin ușor să punem aceste caracteristici în armonie cu celelalte elemente care alcătuiesc conceptul de sine.
Trecând de la clarificările și speculațiile conceptuale la problema practică: care ar fi poziția corectă legată de participarea persoanelor trans și a persoanelor intersex în sport? O să încep cu poziția legată de persoanele intersex. Se pare că există niște criterii obiective pe baza cărora o persoană poate participa la o competiție la o anumită categorie de gen, cel puțin în box (LE: cel puțin există preocuparea că unele atlete ar putea avea un avantaj competitiv față de altele). Nu am căutat suficient pe subiect să înțeleg care sunt exact aceste criterii și care sunt diferențele dintre organizațiile profesionale diferite, dar se pare că aceste criterii există. Cred că asta este foarte bine. Problema de etică e una chiar interesantă, merită și chiar poate fi rumegată fără niciun fel de angoase ideologice. Teoretic, avem genotip XY- fenotip feminin- testosteron ridicat. Decizia de a-i permite atletei să concureze (da, sexul determinat la naștere e feminin, inclusv din perspectivă „conservatoare”) ar putea depinde de o expertiză care să arate efectele pe care le are nivelul acela de testosteron asupra performanței, ar trebui să depindă și de Y, sau să contexe și Y numai dacă el e sursa excesului de testosteron? Dar ce ar face Y-ul acela concret ca să îi dea un avantaj? Cred că răspunsurile la aceste întrebări, chiar și elaborate de experți, pot crește șansa de a ajunge la reguli cât mai corecte, care să le dea șanse cât mai multor oameni, dar ca orice praguri și criterii stabilite de către oameni (vezi testele anti-drog) vor da și erori. Dar nu văd o soluție lipsită complet de erori și posibile nedreptăți.
Acest model, al unei abordări analitice, poate fi aplicat și în legătură cu participarea persoanelor trans. Poziția mea deocamdată cred că e moderat conservatoare, dar e deschisă la schimbare. Între bărbați și femei (definiți biologic, pe baza fenotipului sexual, care corelează binișor cu genotipul) există, în medie, diferențe destul de consistente și rezistente la replicare în ceea ce privește caracteristicile și abilitățile fizice (de exemplu, bărbații sunt în medie mai puternici, femeile mai flexibile). DAR, DAR, DAR pentru că orice distribuție are și un nivel de variabiltate, iar distribuția bărbaților se suprapune cu cea a femeilor, există și bărbați care au un nivel al forței fizice tipic mai degrabă pentru distribuția femeilor sau „nu chiar atât de ieșit din comun” față de asta, și invers. Prin urmare, aș merge pe regula că în principiu ar fi corect ca fiecare să concureze la categoria sexului său biologic, dar să existe anumite criterii care să permită și excepții. Pot vedea și o abordare care să afirme regula ca fiecare să participe la categoria de gen cu care se identifică, dar să existe criterii care să stabilească și condițiile în care ar putea fi contestată această participare. Prima ar pune accent mai mult pe ideea de a proteja persoanele cis (și mai ales femeile) de situația de concura cu oponenți care să aibă un avantaj nedrept, a doua pune accent pe protecția persoanelor trans de situația în care le-ar putea fi refuzată în mod nedrept participarea. Știu că amândouă variantele pot suna odios atât pentru o parte cât și pentru cealaltă, cu atât mai mult cu cât criterii 100% obiective nu se pot stabili, așa că vor fi mereu situații dureroase și nedrepte. Dar nu văd o variantă mai bună decât o abordare cât mai personalizată a situațiilor.*
*LE: Simt nevoia să revin și să completez, pentru că am ignorat o idee importantă: deși cred că sexul biologic este de luat în considerare în deciziile legate participarea persoanelor trans în sport, este nevoie de mult mai multe studii legate de eventualele avantaje ale persoanelor trans, pentru că acestea pot avea caracteristici diferite atât față de categoria sexului biologic, cât și a genului de care aparțin.
Alternativa de a renunța complet la separarea pe sexe în sport nu îmi surâde, cel puțin din două motive: 1. se diluează ideea de excelență în sport sau se ajunge la clasamente în care unul dintre sexe e mereu inferior (dacă putem cei mai buni înotători să concureze cu cele mai bune întotătoare, întotătorii vor câștiga sistematic, așadar fie fetele vor ieși mereu pe poziții secunde, fie vor lua medalii la categorii inferioare). 2. identitatea de gen este totuși o parte importantă a conceptului de sine; mi se pare că e utilă raportarea la anumite modele de performanță care să aparțină genului propriu (de exemplu, sportive de elită, în cazul fetelor).
Prin urmare, cred că e mai bine să plecăm de la ideea că nu putem găsi reguli perfecte și să căutăm reguli cât mai bune.
O ultimă remarcă legată de povestea de la Olimpiadă- cred că e posibil ca și atleta italiană să se demoralizat un pic din păcate, crezând că urmează să întâlnească o persoană cu „gender issues”. Păcat, asta ar ideea, ca fiecare să aibă șansa de a da ce are mai bun.
Articole din această categorie
