Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.

Foto: Câmpuri de grâu cu secerător (Wheatfield with a Reaper), Vincent van Gogh (1853 - 1890), Saint-Rémy-de-Provence, September 1889

https://www.vangoghmuseum.nl/en/collection/s0049V1962

Phew – the reaper is finished, I think it will be one that you’ll place in your home – it’s an image of death as the great book of nature speaks to us about it – but what I sought is the ‘almost smiling’. It’s all yellow except for a line of violet hills – a pale, blond yellow. I myself find that funny, that I saw it like that through the iron bars of a cell. (Vincent Van Gogh, Scrisori) (1)

Metafora „pictorul în azil”

La Muzeul Van Gogh din Amsterdam, mă strecor cu răbdare și cu un fel de tristețe prin mulțimea de vizitatori veniți să îl admire pe pictorul care nu avut niciodată șansa să se bucure de o asemenea recunoaștere. Ghidul audio e o încântare, e  hipnotic în sensul propriu și ne transpune cu detalii atent alese în povestea fiecărui tablou, făcându-ne să-l privim prin ochii pictorului. Când ajungem la tabloul Câmpuri de grâu cu secerător (1889), ascultăm că acesta face parte dintr-o serie realizată în timp Vincent era internat în azilul Saint- Paul din Saint-Rémy și privea câmpurile de grâu printr-o fereastră cu gratii din fier; totuși, tabloul nu cuprinde și gratiile acestea, ci numai câmpurile deschise dincolo de ele, un simbol al faptului că Vincent și-a realizat opera nu datorită ci în ciuda suferințelor lui mentale.

Am citit mai târziu mai multe despre asta, pentru că m-a mișcat puternic imaginea evocată de ghid. M-am gândit că e o metaforă foarte potrivită pentru a ilustra ideea de flexibilitate psihologică (2), unul dintre conceptele centrale în Terapia prin Acceptare și Angajament (3). Această flexibilitate presupune să rămânem conectați cu momentul prezent și să fim deschiși spre a trăi gândurile sau emoțiile care apar, continuând în același timp să acționăm conform valorilor alese (2, 3). E o formă de raportare la lume ce poate fi surprinsă în ideea că mintea noastră e azilul, cu structurile lui greoaie, dar tot ea și pictorul ce scrutează printre gratiile de fier ale ferestrei pentru a căuta frumusețe și sens.

O să ofer un exemplu legat de modul în care am folosit această metaforă într-un sens terapeutic, dar mai întâi câteva clarificări. Detaliile personale nu sunt neaparat importante, pentru că o metaforă trebui să le depășească și să capete o mai mare generalitate. Dar pentru că „azilul” are conotații negative puternice,  poate că ajută în acest caz să spunem că Vincent s-a internat voluntar la azilul Saint-Rémy-de-Provence, într-o perioadă de tulburare sufletească. În scrisorile către fratele său, Theodorus, el spune că se simte  mulțumit de modul în care poate lucra, mai ales că îi sunt amenajate două camere alăturate dintre care una are rol de studio.  Va fi de altfel locul în care va picta în jur de 150 de tablouri într-un an, printre care unele dintre cel mai cunoscute opere ale lui, printre care Ramuri de migdal înflorit (Almond Blossom) (1890) (4,5).

Azilul este, așadar, o structură greoaie, care limitează, dar în interiorul căreia se descoperă, în mod paradoxal, noi posibilități de acțiune liberă și creatoare. E un cadru care conține și oferă o perspectivă. Din punct de vedere psihologic, el poate reprezenta aspectele care au nivel mai ridicat de stabilitate sau au rolul de a restricționa într-o formă sau alta acțiunea, cum ar fi istoria de viață, contextul prezent, schemele cognitive sau normele morale. Gratiile de fier de la fereastră pot ilustra gândurile automate  și emoțiile care apar în diferite situații concrete și care sunt legate organic de schemele mai generale, fiind uneori obstacole pentru cunoaștere sau pentru acțiunea cu sens. Peisajul de afară poate reprezenta realitatea sau oportunitățile de interacțiune cu sens pe care ni le oferă aceasta, actul de a picta este acțiunea direcționată către valorile personale, iar tabloul poate fi rodul acestei interacțiuni  sau o hartă construită pentru înțelegerea lumii.

Prin urmare, primul sens în care am găsit semnificativă metafora pictorului în azil a fost să mă gândesc la faptul că, deși suntem mereu contrânși și limitați de o serie de circumstanțe psihologice sau exterioare, putem găsi chiar și interiorul acestor constrângeri oportunități de a interacționa cu realitatea într-un mod plin de sens și de semnificație.

Exemplu. Gestionarea regretului,  a vinovăției și a speranțelor firave de viitor

În ultimii ani am trecut printr-un șir de evenimente provocatoare care mi-au lăsat urme destul de adânci- o relație nepotrivită și solicitantă sfârșită prost, un diagnostic de cancer, moartea unor persoane semnificative. Deși am rămas cu o stare de spirit relativ bună și capabilă să mă bucur de diferite aspecte ale vieții, (de aici și scorul la despresie sub prag :) ), mi-am dat seama că mi-a devenit foarte greu să îmi mai stabilesc scopuri pe termen lung și să mă implic în relații semnificative în afara grupului restrâns. Cel mai mare obstacol pentru a recâștiga un pic de direcție, de purpose simt că sunt vinovăția și regretele excesive față de oportunitățile deja pierdute; dacă viitorul nu îmi pare orizontul deschis pe care îl vedeam altă dată, trecutul se face câteodată foarte mare în urma mea. Metafora „pictorului în azil” m-a ajutat totuși să îmi iau avânt să mă implic în câteva proiecte cu bătaie lungă.

 Stau aici în azilul poveștii mele de viață, „internată” dacă nu voluntar, cel puțin (și) în urma unor asumate alegeri. :) Soarele îmi bate pieziș în geam și afară se văd oameni muncind vioi la strânsul fânului, scăldați într-un apus blând de vară. Mă încântă vederea asta, la fel ca șansa pe care am primit-o de curând să îmi rezolv o problemă de sănătate mai veche sau noul proiect de curs pe care mi l-am făcut în cap. Dar vin și gânduri negre croncănind ca niște ciori: „De ce nu am făcut asta până acum?”, „Trebuia să fac asta mai demult, acum nu mai are rost” „E prea târziu”, „Cine știe dacă mai trăiesc cât să văd proiectul gata?”. Găndurile astea se agață de cadrul ferestrei ca niște zăbrele groase de fier care îmi urâțesc priveliștea, copleșindu-mă cu regrete și cu lipsă de chef. Și totuși, am aici, în cănăruța asta, tot ce-mi trebuie ca să pictez, ca să construiesc ceva cu sens din toată povestea în care locuiesc și din frumusețea  care o înconjoară. Am încă uneltele necesare, încă știu și pot. Mai mult, mă gândesc că privind de aici, de la al doilea etaj al azilului, am o vedere mai bună asupra peisajului, decât aveam acum douăzeci de ani, când stăteam la parter. Cu toate acestea în minte, simt cum regretele mă sâcâie și îmi dau o stare de disconfort, dar nu mai sunt atât de supărătoare încât să nu mă lase să mă apuc de treabă. Privesc printre ele la șansele care mi se deschid în față și pe măsură ce opera mea capătă formă,  gratiile devin tot mai subțiri.

Procesele din spatele flexibilității psihologice

Voi puncta numai câteva aspecte legate de conceptele care pot fi surprinse de modul în care am folosit metafora, lăsând detaliile pentru altă dată. Terapia prin acceptare și angajament (Acceptance and commitment therapy, ACT) este o formă de psihoterapie care face parte din așa numitul „al treilea val” al terapiilor cognitiv comportamentale (6). ACT a fost dezvoltată de psihologul american Steven Hayes (1989) și vizează două mari obiective: să dezvolte acceptarea unor experiențe nedorite (dureroase) care nu pot fi controlate și să dezvolte angajamentul și acțiunea întreptate spre trăirea unei vieți congruente cu propriile valori, ceea ce echivalează cu o dezvoltare a flexibilității psihologice (7). ACT pune un accent foarte puternic pe folosirea tehnicilor de tip metaforic (8).

Dezvoltarea flexibilității psihologice se face prin intermediul a șase procese de bază (9). Acceptarea se referă la disponibilitatea de a trăi emoțiile neplăcute și de a suspenda „lupta” cu ele, mai ales  atunci când apar în contextul în care persoana acționează congruent cu valorile personale Defuziunea cognitivă implică scăderea atașamentului sau a încrederii în anumite gânduri sau emoții care pot avea consecințe negative. Contactul cu momentul prezent presupune implicarea într-o experiență mai directă cu lumea, mai puțin influențată de judecăți inutile, astfel încât să crească șansa acțiunilor orientare spre valori. Sinele ca un context se referă la înțelegerea faptului că persoana nu se reduce la conținutul gândurilor sau a emoțiilor pe care le are, ci poate asuma o perspectivă din care urmărește fluxul acestora. Valorile reprezintă direcțiile alese ale acțiunii cu scop, modalități consistente de a fi și de a face lucrurile. Acțiunea angajată se referă la implicarea în comportamente active și eficiente pentru urmărirea valorilor personale.

Le las cititorilor blogului bucuria să identifice cele șase componente ale ACT în metafora pictorului în azil folosită pentru a gestiona regretele și vinovăția, și să îmi scrie despre asta în comentarii. Voi reveni curând cu alte exemple de utilizare a metaforei „pictorul în azil” și cu analize mai detaliate ale conceptelor pe care le ilustrează. Toate comentariile sunt binevenite, sunt curioasă mai ales care e punctul de vedere al colegilor. :)

1. https://vangoghletters.org/vg/letters/let800/letter.html#translation
2.  https://www.verywellmind.com/psychological-flexibility-7509628
3. https://thehappinesstrap.com/upimages/Ciarrocchi_Bilich_Godsel_Psychological_Flexibility.pdf
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Saint-Paul_Asylum,_Saint-R%C3%A9my_(Van_Gogh_series)
5. https://www.vangoghmuseum.nl/en/art-and-stories/vincents-life-1853-1890/hospitalization
6.  Hayes, S. C. (2004). Acceptance and commitment therapy, relational frame theory, and the third wave of behavioral and cognitive therapies. Behavior therapy, 35(4), 639-665., https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27993338/
7. Harris, R. (2006). Embracing your demons: An overview of acceptance and commitment therapy. Psychotherapy in Australia, 12(4), 70-6.  https://www.actmindfully.com.au/upimages/Dr_Russ_Harris_-_A_Non-technical_Overview_of_ACT.pdf
8. https://mentalhealthathome.org/2021/06/28/act-metaphors/
9. https://contextualscience.org/the_six_core_processes_of_act

Articole din această categorie