Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.

Context: 

A fost lansată în dezbatere publică programa pentru Limba română, clasa a IX-a. Au apărut reacții critice în spațiul public care invocă revenirea la o abordare cronologică a literaturii, lipsa de interes a tinerilor pentru temele de istorie literară și absența din programă a autorilor contemporani. 

ULTIMA ORĂ Programa școlară pentru Limba și literatura română, clasa a IX-a – trunchi comun și curriculum de specialitate – publicată în dezbatere de Ministerul Educației și Cercetării – Edupedu.ro

Ce s-a schimbat, ce se revizuiește

Am văzut că au apărut mai multe nemulțumiri din partea profesorilor (și nu numai) în legătură cu noua programă de Limba română, de la clasa a IX-a. Era de așteptat. Păcat că nu a avut loc mai întâi o discuție la nivel de viziune asupra întregului ciclu de studii.

Partea bună e că programele sunt încă în dezbatere publică. Particip și eu la această conversație cu o propunere de ajustare a programei care să permită studiul mai multor texte contemporane, în limitele unor modificări curriculare fezabile. Apreciez orice feedback de la colegii profesori, inclusiv contraargumentele.

Mai întâi, ce presupune schimbarea? Din câte înțeleg eu, noua programă presupune o revenire la prezentarea cronologică a operelor, după ce în ultimii ani materia a fost organizată în jurul unor teme. Aceasta este, de fapt, tema de principiu care trebuie discutată- dacă se dorește o structurare pe teme sau una cronologică. Cum a avut deja loc o schimbare majoră acum câțiva ani, era bine să fi fost urmărite efectele acestor modificări. Am fi știut mai bine cum stăm.

Acum, eu recunosc că văd o anumită valoare în abordarea cronologică a unor materii ca Istoria sau Limba română. Mă gândesc la coerența și la consistența pe care le poate aduce. În absența unor date, sigur că vorbim speculativ. La o privire superficială, manualele actuale de clasa a IX-a, organizate în funcție de teme, mie mi se par interesante, dar simt nevoia unei structuri mai clare. (vezi în primul comentariu) În același timp, sunt total de acord și cu cei care susțin că tinerii trebuie expuși cât mai devreme și la literatură contemporană, mai relevantă pentru ei.

La nivel de viziune, cred că elevii trebuie să plece din școală cu o imagine de ansamblu cât mai articulată asupra fiecărui domeniu și asupra legăturilor dintre domenii. Nu e rolul școlii să epuizeze cunoașterea, ci să dea o hartă și să inspire curiozitate.

Istoric și contemporan

Acestea fiind spuse, în această etapă cred că este fezabilă o variantă hibridă, în care să se păstreze firul de istorie a literaturii propus de noua programă, dar în care să fie inserate și texte contemporane.

Mai specific, din câte am văzut în programă, la clasa a IX-a, trebuie studiate 18-19 tipuri de texte, grupate în 5 module- asta în 36 de săptămâni de școală (vezi link).

Păstrăm ce este esențial

În primul rând, programa ar putea fi ușor ajustată prin limitarea conținuturilor asociate tipurilor de texte  propuse laaspectele lor esențiale. Acestea ar trebui să fie mai ușor asimilate de elevi și folosite de ei în gândire.

Mai specific, pentru o parte dintre aceste texte, cred că poate fi alocată rezonabil o singură oră. Pentru altele poate fi redus numărul de texte. De exemplu, se recomandă studiul a două cronici/letopisețe. Aș reduce această unitate la 1-2 ore în care elevii află despre cronicari, rețin câteva nume, titluri și caracteristici, citesc câteva fragmente în clasă și discută despre evoluția limbii.

Nu aș vrea să fie ciuntite operele vechi, dimpotrivă, eu aș vrea să le păstrăm relevanța pentru ziua de azi, să păstrăm ce contează pentru cultura generală și pentru o coerență în istoria literaturii. Să nu pierdem însă nici copiii pe drum, vorbind prea puțin despre ceea ce e interesant pentru ei!

De exemplu, textul de tip „memorial de călătorie”, din Modulul 2, ar putea fi tratat într-o oră, prin lectura unui fragment la clasă și notarea unor caracteristici. Dacă intră în programa pentru examenul de bacalaureat, un subiect posibil ar fi ca elevii să recunoască elementele specifice memorialului de călătorie într-un text la prima vedere.

Nu mă pot pronunța dacă este valoros din punctul de vedere al domeniului un astfel de subiect, specific pe acest tip de text. Profesorii de Limba română trebuie să se lupte să introducă în programă ce e mai relevant. Din punct de vedere psihologic însă, poate fi un exercițiu util de antrenare a gândirii, de conceptualizare.

Punem în legătură cu ceea ce este actual

În al doilea rând, dacă sunt regândite subiectele din programă prin prisma aspectelor lor esențiale, în orele care rămân la finalul fiecărui modul pot fi inserate 1-2 texte contemporane. Acestea ar trebui să aibă aceeași tematică sau să cuprindă reinterpretări contemporane ale temelor vechi.

De exemplu, la Modul 1 - unde intră mitul, cronicarii, basmul și legenda, se poate discuta despre cei care sunt cronicarii zilelor noastre (de ex, istorici, jurnaliști, antropologi), pot fi studiate adaptări contemporane ale basmelor și ale poveștilor populare sau elemente mitologice în cinematografie etc. La Modulul 2 - unde intră, printre altele, memorialul de călătorie în versiunea sec. Al XVIII-lea, se pot găsi ușor texte contemporane cu aceeași tematică - cărți, bloguri, vloguri de călătorie.

Nu vreau să dau exemple de opere contemporane care s-ar potrivi aici pentru că mi-aș depăși cu mult competențele, dar cred că se găsește cine să o facă.

Contraargumente

Anticipez un contraargument la încercarea de a împăca abordarea cronologică și literatura contemporană- și anume că le-ar putea produce confuzie elevilor. Răspunsul meu este că, din câte am văzut, abordarea aceasta hibridă se practică deja în manualele structurate pe teme. Urmărind firul cronologic poate că se obține mai multă structură.

În plus, textele contemporane nu ar intra în programa pentru examenul de Bacalaureat din materia clasei a IX-a, caracteristicile lor fiind studiate mai în profunzime în anii mai mari. Rolul lor ar fi de a arăta mai ales relevanța lucrărilor vechi și continuitatea temelor, punându-le în legătură cu lucruri care îi interesează în mod natural mai mult pe copii. 

Orele de literatură contemporană ar putea fi marcate și prin metodele de predare și de evaluare utilizate. Ele s-ar putea preta la metode mai interactive, luând în considerare faptul că elevii ar putea elabora mai bine și ar putea manifesta mai multă creativitate în interpretarea unor texte mai apropiate de epoca și de preocupările lor.

Închei cu ideea că indiferent de schimbările care vor fi operate până la urmă, mai trebuie întrebați profesorii și elevii din când în când despre cum le merge în urma lor.  

Articole din această categorie