Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.

Argument

Revin cu o nouă propunere în conversația despre programa de Limba română. E tot o propunere de model hibrid, la fel ca cea anterioară. Sunt fană a acestui tip de modele în educație astăzi, deoarece cred că foarte important ca noile programe să aibă o susținere socială cât mai largă. Dacă nu va fi asumată de profesori și de către ceilalți intelectuali, dacă nu va primi sprijinul părinților și al copiilor, școala nu mai are nicio șansă.

Am căutat informații despre programele din alte țări, având deja în minte că prefer o variantă care să combine abordarea istorică cu cea tematică.

Prezint mai jos un model pe care l-am găsit interesant, speculez asupra limitelor programei noastre actuale și propun câteva puncte pe care le putem urmări în adaptarea modelului francez.

Un model posibil

Din câte am înțeles, fragmentele care apar în capturile de mai jos fac parte dintr-o programă pentru clasa a X-a (primul an de liceu) din Franța (link aici către sursă). Materia e structurată în patru module: poezia de la Evul Mediul la sec. XVII, literatură de idei (?) și presă din sec. XIX până azi, romanul și povestirea (sec. XVIII–XXI) și teatrul (sec. XVII–XXI).

Sigur, temele propriu-zise depind de ceea ce s-a studiat anterior, dar se observă că:  

a) sunt cuprinse elemente de literatură veche;

b) se formează o imagine de ansamblu asupra evoluției genurilor pe parcursul unor perioade lungi de timp;

c) se studiază în profunzime un număr retrâns de opere;  

d) sunt recomandate lecturi independente, care nu sunt analizate critic în detaliu.

Nu am studiat deocamdată programele din anii mai mari, dar modelul se pretează la un curriculum în spirală. Asta ar însemna un prim contact cu anumite teme în clasa a IX-a și reluarea lor aprofundată în anii mai mari.

De exemplu, dacă în clasa  a IX-a se învață lucruri generale despre istoria textul narativ și se studiază 1-2 opere potrivite vârstei, în clasa a XI-a se poate studia romanul secolului XX.

Limitele modelelor noastre actuale

Înainte de a discuta mai în detaliu cum putem adapta modelul la noi, ar trebui să avem o înțelegere clară a limitelor abordării actuale și a limitelor programei nou propuse. Din păcate, aici e marea problemă, nu există date consistente care să ne spună cum pot fi atrași elevii către literatură sau care sunt cunoștințele pe care le pot lua din acest domeniu și care îi pot ajuta cel mai mult în înțelegerea lumii și în comunicare.

Din câte am văzut eu răsfoind manualele, în prezent la Limba română avem în clasa a IX-a o abordare pur tematică (de ex, Jocul, Familia, etc), în clasa a XI-a o organizarea după genurile literare, fără a se face prea multă referire la curente și la context, în clasa a XI-a o abordare istorică a pricipalelor curente, iar în clasa a XII-a lucrări mai recente.

Mă gândesc la câteva limite posibile ale abordării de până acum, la clasele a IX-a și a X-a (când spun abordare, mă refer atât la manuale, cât și la programele pe care le reflectă). 

1. Poate fi greu pentru unii elevi să vadă legăturile dintre texte diferite asamblate în același modul.

Am citit opinia tinerilor de la Alecart care erau încântați de abordarea pe teme și considerau că le-a stimulat curiozitatea. E foarte proabil, textele par interesante pentru cineva căruia îi place literatura, dar mă întreb dacă e la fel de ușor și pentru un copil cu interes și aptitudini medii sau scăzute pentru Limba română.

2. În condițiile în care sunt oferite puține informații despre contextul în care a apărut opera și puține elemente de teorie literară, se pune întrebarea cât de adânc pot elabora elevii ceea ce citesc și cât de bine pot ei înțelege opera. 

Știu că aici scopul e acela de a-I atrage spre literatură (și e congruent cu abordarea din alte țări europene), dar să-i crești interesul elevului mediu pentru lectură s-ar putea să fie mai greu decât pare și nu știu dacă ajută lipsa reperelor teoretice. Nu susțin încărcarea elevilor cu noțiuni de teoretice, ci doar să aibă acele instrumente conceptuale care le susțin înțelegerea.

3. În absența unui interes intrinsec față de operă și a unor elemente de teorie literară ca instrumente, întrebările de reflecție asupra textului pot fi neantrenante.

Am văzut în unele manuale de clasa a IX-a - a X-a că apar foarte multe întrebări la finalul fiecărui text, reflectând probabil o filosofie a orientării spre subiect, nu spre obiectul de studiu, o încercare de a stimula gândirea elevilor asupra textului, în diferite forme.

Impresia mea e că la un moment dat sunt prea multe întrebări la care copiii nu vor apuca să răspundă și nici nu știu dacă sunt de natură să le trezească implicarea. Contribuie și ele uneori la o senzație de „încărcat”.

4. Abordarea pe teme nu înseamnă neaparat o adaptare la nivelul de vârstă al copiilor.

De exemplu, unul dintre manualele alternative începe cu câteva poezii de Tudor Arghezi, la tema Jocul, fără niciun fel de elemente de context și de teorie literară care ajute înțelegerea. Nu aș putea să îl compar cu cronicarii, dar nu e ușor de înțeles nici Arghezi în clasa a IX-a.

Repet că fără date mai consistente, nu se poate spune cu certitudine dacă elementele acestea sunt cu adevărat problematice.

Pe de altă parte, sunt de acord și eu cu cei care s-au exprimat în ultimul timp că o abordare strict cronologică nu ar mai fi adecvată, dacă îi amână prea mult contactul elevilor cu literatura contemporană . Eu cred și că studiul literaturii vechi poate contribui la o cultură generală solidă și la dezvoltarea gândirii critice, așa cum spuneau autorii noii programe. Sunt acord și că pentru o înțelegere mai bună a operelor este necesară încadrarea acestora în contextul lor cultural și istoric. În același timp, mi se pare important ca elevii să fie expuși la literatură contemporană încă din clasa a IX-a sau cel puțin la o literatură pe care să o simtă apropiată de interesele lor. 

Cum am putea adapta modelul francez (câteva idei):

1. Un curriculum în spirală- se pleacă de la o imagine de ansamblu asupra evoluției istorice a genurilor și speciilor literare. În fiecare an ar fi studiate opere din diferite perioade, alese în primul rând după adecvarea la vârsta copiilor.

2. S-ar planifica în fiecare an număr redus de module, un număr redus de opere de studiat integral, câteva lecturi individuale la alegere.

3. Cred că e important ca manualul să fie gândit împreună cu programa. Pentru claritate, fiecare modul poate fi reprezentat în manual prin următoarele secțiuni:

a) definirea și caracteristicile genului (1 pagină);

b) evoluția genului în perioda acoperită de modul, cu principalele curente, opere, autori (6-8 pagini);

c) o operă mai veche și una mai recentă- cu fragmente, teme și motive, semnificație în contextul ei cultural și istoric (4-6 pagini fiecare)

d) implicații interdisciplinare, relevanță pentru prezent (3-4 pagini)

e) recomandări de lectură- până la zece titluri, din diferite perioade, prezentare pe câte o singură pagină - cu fragmente, o scurtă prezentare tematică și încadrare în context

4. Alte aspecte legate de manuale

a) un număr restrâns de exerciții și de întrebări de reflecție; 

b) texte bine structurate, dar cursive.

La partea de întrebări, cred că trebuie să reiasă un pic mai clar din manuale cum se așteaptă să interacționeze elevul cu textul. 

La clasele mici mi se pare că aranjarea în pagină a texelor are un caracter prea fragmentar, caleidoscopic.

De exemplu, la partea 3b, de prezentare a genului în evoluția lui istorică, aș opta pentru un text compact de 4-6 pagini structruat în funcție de perioade, eventual cu un glosar sumar pe margini. La partea 4e, aș opta pentru un text compact care  încearcă asumat să-l convingă pe cititor să citească opera respectivă- fără casete inserate cu opiniile criticilor, de exemplu.

În încheiere

La fel ca în prima variantă de propunere pe care am făcut-o, cred că merită căutată o structură în care elevii să fie expuși, pe parcursul aceluiași an, atât la opere clasice, cât și la opere moderne. În plus, acestea să fie puse în legătură cu contextul cultural și istoric în care au apărut, iar elevii să aibă câteva instrumente conceptuale prin care să crească nivelul de elaborare al textului

Articole din această categorie