Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.

(Câteva comentarii plecând de la poziția d-lui Pop față de necesitatea de a studia literatura cronologic)

Context: 

Punctul de vedere al d-lui Ioan Aurel Pop privind programele și manualele de limba și literatura română

IAP_Punctul de vedere programe, 2025.pdf

Pe scurt, voi aduce două contraargumente la poziția exprimată de dl. Ioan Aurel Pop, și anume:

a) învățarea cronologică nu este necesară pentru a forma o reprezentare a evoluției istorice a unui domeniu;

b) chiar dacă învățarea cronologică este utilă pentru stabilirea relațiilor de cauzalitate sau a evoluției ideilor de-a lungul curentelor culturale, cred că aceste aspecte sunt fie puțin relevante pentru studiul literaturii, fie la un nivel prea mare de specializare pentru obiectivele pedagogice realizabile la nivel de liceu.

În același timp, sunt în asentimentul d-lui Pop că înțelegerea are la bază învățarea anterioară și necesită câteva noțiuni de specialitate.

În primul rând, am impresia că atunci când se vorbește despre abordarea cronologică, se face uneori confuzie între două aspecte diferite: un obiectiv pedagogic (ca elevul să-și formeze o reprezentare despre evoluția istorică a unei discipline), respectiv o metodă de studiu (învățarea evenimentelor semnificative exact în ordinea în care s-au petrecut acestea).

E bine ca elevii să își formeze o reprezentare asupra istoriei ideilor, inclusiv așa cum sunt acestea reflectate în literatură. Nu mă deranjează nici eventuala contribuție a istoriei literaturii la formarea identității naționale.

Reprezentarea istorică nu este, însă, cu necesitate o consecință a învățării cronologice. Nu e ca și cum memoria ar fi un raft pe care se așează informațiile exact în ordinea în care le memorezi, iar dacă ai greșit cumva și înveți prima dată despre Arghezi iar apoi despre Eminescu, nu mai este nicio șansă să îi pui înapoi la locul lor.

De fapt, ar fi important ca elevul să își formeze o reprezentare a timpului, să vizualizeze o linie care merge dinspre trecut spre viitor, pe care să plaseze câteva elemente de reper. Ulterior, pe această linie imaginară poate adăuga evenimente și informații noi, pe măsură ce le învață, chiar dacă nu o face în ordinea lor cronologică.

La o astfel de reprezentare poate contribui un curriculum în spirală, dar și modelul hibrid folosit acum la noi, cu câteva modificări. De reamintit că acum a noi în clasa a XI-a se studiază cronologic, începând cu cronicarii.

În alt doilea rând, învățarea cronologică capătă într-adevăr greutate în unele contexte, ca de exemplu atunci când evoluția în timp corespunde unei progresii de la simplu la complex, când evenimentele anterioare exercită o anumită influență asupra celor care se succed sau chiar se demonstrează o relație de tip cauză efect.

Stabilirea relațiilor cauzale este destul de puțin importantă în studiul literaturii, inclusiv în comparație cu istoria.

Dacă ne referim la influențele culturale sau la modul în care se transformă ideile odată cu evoluția curentelor culturale, cred că înțelegerea acestora necesită un raționament mai avansat, bazat pe cunoștințe de specialitate profunde. După mine, obiectivele pedagogice formulate pentru liceu nu trebuie să se ridice la standarde atât de înalte.  Astfel de aspecte de finețe sunt peste nivelul culturii generale, nu sunt de interes pentru majoritatea elevilor și depășesc resursele cognitive și de timp ale elevilor.

De exemplu, eu am predat Psihologia la clasa a X-a. Materia e organizată în cea mai mare parte tematic, dar există și un capitol de istorie a ideilor psihologice. Am observat că elevii pot reține câteva idei din fiecare paradigmă psihologică și eventual să le plaseze cronologic pe un continuum. Dar nu ar fi o țintă pedagogică sustenabilă pentru elevul mediu o subtilitate ca trasformarea conceptului de mecanism de apărare din psihanaliză în psihologia umanistă.

Un alt exemplu personal: eu am avut mereu media zece la limba română, iar la proba orală de la bacalaureat m-am bucurat când mi-a căzut La țigănci și mi-am putut pune la treabă rotițele interpretative. Nu m-am gândit însă niciodată la influența lui Heliade Rădulescu asupra lui Eliade și nici nu cred că ar fi fost de interes pentru mine.

Se poate argumenta că am rămas cu o înțelegere superficială a lui Eliade, iar elevii mei cu o înțelegere schematică a paradigmelor psihologice. Așa este, dar cred că e suficient pentru cultura generală. Mai important e ca, pe teritorii incerte, să nu rămâi cu idei greșite, cu false certitudini sau cu idei fixe. Pe o schemă flexibilă se poate contrui mai târziu.

Simt aici nevoia să spun că eu sunt în asentimentul d-lui Pop și a celor care susțin abordarea cronologică cu privire la importanța bazei anterioare de cunoștințe. Ceea ce am învățat anterior influențează inclusiv inconștient posibilitatea de înțelegere a textelor noi. Apreciez ca pertinente îngrijorările celor care doresc o variantă mai consistentă și mai organizată a programelor din clasa a IX-a și a X-a de limba română.

Închei cu ideea că orice materie trebuie să vizeze următoarele aspecte: construirea unei imagini generale asupra domeniului, asimilarea unor noțiuni de bază și exersarea utilizării lor în procesele de gândire, imaginație sau rezolvare de probleme. Dacă aplicarea programelor în vigoare poate că i-a lăsat pe elevi cu prea puține noțiuni în primii ani, revenirea la paradigma cronologică veche ar putea da o parte prea generoasă procesului de asimilare a noțiunilor, ca să rămână timp pentru aplicarea lor.

Urmărim ce se întâmplă.

Articole din această categorie